Ganduri de toamna...

Toamna de-abia a inceput sa isi intre in rol" fara sa i se simta prezenta".
Acum stau si ma gandesc la o noua zi din viata mea si a "albumului" plin cu siraguri de cuvinte bine stranse cu o sfoara de o lungime nu prea mare.Intotdeauna toamna a fost anotimpul si "peisajul " preferat , plin de inspiratie poetica.
Seara cand stau in pat cu ochii "atintiti" pe peretii din camaruta cea batraneasca colorata cu un mov si vedre sters,imi provoaca o stare de spirit si visare.Soarele a inceput sa dispara de pe cerul de-o culoare albastra-stravezie in adancul norilor.
Incep sa ma cufund cu totul in visuri at mai fantastice si "ireale" , aici totul fiind posibil (iubirea , viata cu "oamnenii linistiti" ...),totul este asa cum vreau numai eu asa cum nu va fi niciodata... gandirile imi sunt spulberate de o pata de creata ce imi pune capat ideilor si sentimentelor,acum nu mai am cuvinte , incetez...:D