Artistic photography

                                                             It is true

                                      Dedicatie pentru Robert;))

Elena Gheorghe...

Zbor pana la stele


Imi place mult ce se intampla...cu noi
Cand viata capata un sens cand...cand suntem amandoi
Tu ca un rasarit de soare, ai aparut
Am stiut ca tu esti totul, am stiut

As vrea sa spun cat de mult te iubesc,
Ai reusit sa ma faci sa visez
Astazi plutim intre cer si pamant... cer si pamant

Cu tine zbor, pana la stele
Noptile-s pline, cand esti cu mine si ma atingi cu dor
Cu tine zbor, acum nimic nu ne desparte
Te-am cautat, neincetat toata viata mea

Vreau sa uit noptile in care, plangeam
La un pic de fericire, nici nu mai speram
Intr-o lume fara vise...ai aparut
Am stiu ca tu esti totul...am stiut

O ploaia de vara intr-o zi te-a adus
Inima mea a primit un raspuns
Raman fara aer cand ma privesti..cand ma privesti

Cu tine zbor, pana la stele
Noptile-s pline, cand esti cu mine si ma atingi cu dor
Cu tine zbor, acum nimic nu ne desparte
Te-am cautat, neincetat toata viata mea

Zbor, pana la stele
Noptile-s pline, cand esti cu mine si ma atingi cu dor
Cu tine zbor, acum nimic nu ne desparte
Te-am cautat, neincetat toata vïata mea

O dupa-amiaza de toamna

Era o dupa-amiaza de toamna cand ma plimbam prin parc si urmaream foarte entuziasmata cum vantul se juca cu frunzele frumos colorate ce se desprindeau una cate una de ramurile copacilor.
Stejarii batrani, avand candva un volum de frunze verzi, priveau tristi la caderea colorata ca un dans al frunzelor,vantul fiind ca un rival al sau greu de invins.In acest timp am descoperit cum parcul se prevedea cu o plamuma de culoare a toamnei fiind pregatit sa intampine gerul iernii .
Aceasta frumoasa imagine a naturii mi-a transmis in acelasi timp si o tristete vazand cum natura moare, si nu se poate apara dar, si o bucurie ca va veni iarna si ma voi juca cu zapada alba si catifelata ca un fir de matase.
:D.

Ganduri de toamna...

Toamna de-abia a inceput sa isi intre in rol" fara sa i se simta prezenta".
Acum stau si ma gandesc la o noua zi din viata mea si a "albumului" plin cu siraguri de cuvinte bine stranse cu o sfoara de o lungime nu prea mare.Intotdeauna toamna a fost anotimpul si "peisajul " preferat , plin de inspiratie poetica.
Seara cand stau in pat cu ochii "atintiti" pe peretii din camaruta cea batraneasca colorata cu un mov si vedre sters,imi provoaca o stare de spirit si visare.Soarele a inceput sa dispara de pe cerul de-o culoare albastra-stravezie in adancul norilor.
Incep sa ma cufund cu totul in visuri at mai fantastice si "ireale" , aici totul fiind posibil (iubirea , viata cu "oamnenii linistiti" ...),totul este asa cum vreau numai eu asa cum nu va fi niciodata... gandirile imi sunt spulberate de o pata de creata ce imi pune capat ideilor si sentimentelor,acum nu mai am cuvinte , incetez...:D

Prima mea poezie:x

Stau cate-o data

Stau cate-o data, la geam,

Si privesc cum cade

Cate-o floare, pe pamantul

Uscat si incalzit de,

Razele soarelui.

Imi bate o raza, in geam,

Trezindu-ma mereu,

Cu gandul la

Mireasma florilor

Si la frumusetea zorilor.

Imi place sa ma joc,

Imi place sa alerg

Cand pamaantul 

E din nou la fel.